Lista numerelor

Rugăciuni vocale şi rugăciune mentală

În acest ansamblu al practicării vieţii creştine se înşiruie, ca bijuteriile, rugăciunile vocale. Sunt formule divine: Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Această cunună de laude aduse Domnului şi mamei noastre, care este sfântul Rozariu, şi atâtea, atâtea alte rugăciuni pline de pietate pe care fraţii noştri creştini le-au recitat de la început.

Sfântul Augustin, comentând un verset al Psalmului 85 – Ai milă de mine, Doamne, căci toată ziua strig către tine! –, scrie: Prin toată ziua înţelege tot timpul, fără încetare... Este ca un singur om care ajunge până la sfârşitul lumii; sunt membrii identici lui Cristos care strigă, unii se odihnesc deja în el, alţii îl invocă acum şi alţii îl vor implora când noi vom fi murit şi după ei vor urma alţii care se vor ruga²³. Nu vă emoţionează posibilitatea de a participa la acest omagiu adus Creatorului, care se perpetuează de-a lungul secolelor? Ce mare este omul, când se recunoaşte creatură preferată a lui Dumnezeu şi se îndreaptă spre el, tota die, în fiecare clipă a peregrinării sale pe pământ!

Iată: pentru mama noastră sfânta Maria, niciodată nu vom înceta să fim mici, pentru că ea ne deschide drumul spre împărăţia cerurilor, care va fi dată celor care se fac asemenea copiilor³⁰. De Maica Domnului nu trebuie să ne îndepărtăm niciodată. Cum să o onorăm? Mergând la ea, vorbindu-i, arătându-i duioşia noastră, cântărind în inima noastră scenele din viaţa sa de pe pământ, povestindu-i luptele noastre, succesele şi eşecurile noastre.

Vom descoperi astfel – ca şi cum le-am recita pentru prima oară – semnificaţia rugăciunilor mariane care s-au recitat dintotdeauna în Biserică. Ce sunt Ave Maria şi Angelus dacă nu elogii înflăcărate pentru maternitatea divină? Iar în sfântul Rozariu – această minunată devoţiune, pe care niciodată nu voi obosi să o recomand tuturor creştinilor – ne trec prin minte şi prin inimă misterele comportamentului admirabil al Mariei, care sunt chiar misterele fundamentale ale credinţei.

Cât de mult ar creşte în noi virtuţile supranaturale, dacă am reuşi să ne apropiem cu adevărat de Maria, care este mama noastră! Să nu ne sfiim să repetăm în timpul zilei – cu inima, fără să fie nevoie de cuvinte – mici rugăciuni, iaculatorii. Devoţiunea creştină a reunit multe dintre aceste elogii înflăcărate în litaniile care însoţesc sfântul Rozariu. Dar fiecare este liber să le amplifice, adresându-i noi laude, spunându-i ceea ce – dintr-o sfântă pudoare pe care ea o înţelege şi o aprobă – nu îndrăznim să spunem cu voce tare.

Te sfătuiesc – în încheiere – să faci, dacă nu ai făcut-o încă, experienţa ta particulară a dragostei materne a Mariei. Nu este suficient să ştii că ea este mama, să o consideri astfel, să vorbeşti astfel despre ea. Este mama ta şi tu eşti fiul ei; te iubeşte ca şi cum ai fi unicul ei copil în această lume. Trateaz-o ca atare: povesteşte-i tot ce ţi se întâmplă, onoreaz-o, iubeşte-o. Nimeni nu o va face pentru tine, la fel de bine ca tine, dacă tu nu o faci.

Te asigur că, dacă porneşti pe acest drum, vei găsi imediat toată dragostea lui Cristos: şi te vei implica în această viaţă inefabilă a lui Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt. Vei căpăta putere să îndeplineşti perfect voinţa lui Dumnezeu, te vei umple de dorinţa de a-i sluji pe toţi oamenii. Vei fi creştinul care uneori visezi că eşti: cu multe opere de caritate şi drept, vesel şi puternic, înţelegător cu ceilalţi şi exigent cu tine însuţi.

Aceasta, şi nu alta, este tăria credinţei noastre. Să mergem la sfânta Maria, pentru ca ea să ne însoţească cu paşi fermi şi constanţi.

Umanitatea preasfântă a lui Cristos

Cum putem depăşi aceste neplăceri? Cum vom reuşi să ne întărim în acea hotărâre, care începe să ni se pară foarte apăsătoare? Inspirându-ne din modelul pe care ni-l arată preasfânta Fecioară, mama noastră: un drum foarte lat, care în mod necesar trece prin Isus.

Pentru a ne apropia de Dumnezeu trebuie să o luăm pe drumul drept, care este umanitatea preasfântă a lui Cristos. Pentru aceasta, recomand mereu să se citească acele cărţi care relatează patimile Domnului. Aceste scrieri, pline de sinceră pietate, ni-l aduc în minte pe Fiul lui Dumnezeu, om ca şi noi şi Dumnezeu adevărat, care iubeşte şi suferă în trupul său pentru mântuirea lumii.

Să ne oprim asupra uneia dintre devoţiunile cele mai răspândite între creştini, rugăciunea sfântului Rozariu. Biserica ne îndeamnă să contemplăm misterele: pentru ca să se întipărească în mintea şi în imaginaţia noastră, cu bucuria, durerea şi gloria sfintei Maria, exemplul uimitor al Domnului, în cei treizeci de ani ascunşi ai săi, în cei trei ani în care a predicat, în patimile sale cumplite şi în glorioasa sa înviere.

A-l urma pe Cristos: acesta este secretul. Să-l însoţim atât de aproape, încât să trăim cu el, ca acei primi doisprezece; atât de aproape, încât să ne identificăm cu el. Nu vom întârzia să afirmăm, dacă nu am pus obstacole în calea harului, că ne-am îmbrăcat cu Domnul nostru Isus Cristos¹². Se reflectă Domnul în comportarea noastră, ca într-o oglindă. Dacă oglinda este aşa cum trebuie, va capta chipul plin de blândeţe al Mântuitorului nostru, fără a-l desfigura, fără a-l schimonosi: iar ceilalţi vor avea posibilitatea de a-l admira, de a-l urma.