Fie ca mama lui Dumnezeu şi mama noastră să ne protejeze, cu scopul ca fiecare dintre noi să poată sluji Biserica în plenitudinea credinţei, cu darurile Duhului Sfânt şi cu viaţa contemplativă. Fiecare îndeplinind îndatoririle personale care îi revin; fiecare cu meseria şi cu profesia sa şi, îndeplinind obligaţiile stării sale, să îl mărească cu bucurie pe Domnul.

Iubiţi Biserica, slujiţi-o cu bucuria conştientă a celui care a ştiut să se hotărască pentru această slujire din dragoste. Şi dacă am vedea că unii merg fără speranţă, precum cei doi din Emaus, să ne apropiem cu credinţă – nu în nume propriu, ci în numele lui Cristos –, pentru a-i asigura că promisiunea lui Isus nu poate să nu se îndeplinească, a-i asigura că el veghează asupra miresei sale mereu, că nu o abandonează. Că vor trece tenebrele, pentru că suntem fii ai luminii⁴⁹ şi suntem chemaţi la viaţa veşnică.

El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. Cel care stătea pe scaunul de domnie a zis: Iată, eu fac toate noi. Şi a spus: Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt sigure şi adevărate. Apoi mi-a zis: S-a sfârşit! Eu sunt alfa şi omega, începutul şi sfârşitul. Celui care îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii. Cel care va birui şi va moşteni aceste lucruri, eu îi voi fi Dumnezeu şi el îmi va fi fiu⁵⁰.