Lista numerelor

Drojdia şi aluatul

Noi vrem să îl urmăm pe Domnul şi vrem să îi răspândim cuvântul. Omeneşte vorbind, este logic să ne întrebăm, de asemenea: dar ce suntem noi, la atâta lume? În comparaţie cu numărul locuitorilor pământului, chiar dacă suntem milioane, suntem puţini. De aceea, trebuie să ne considerăm ca o drojdie care este pregătită şi dispusă să facă bine omenirii întregi, amintindu-ne cuvintele apostolului: O fărâmă de plămadă face să crească întreg aluatul⁶, îl transformă. Trebuie să învăţăm să fim această drojdie, această plămădeală, pentru a schimba şi a transforma mulţimea.

Oare drojdia este în mod natural mai bună decât aluatul? Nu. Dar plămădeala este instrumentul pentru ca aluatul să crească, transformându-se în aliment hrănitor şi sănătos.

Gândiţi-vă, chiar dacă doar în linii mari, la acţiunea eficientă a drojdiei, care slujeşte la pregătirea pâinii, hrană de bază, simplă, la îndemâna tuturor. În atâtea locuri – poate aţi văzut undeva – prepararea pâinii zilnice este o adevărată ceremonie, în care se obţine un produs minunat, savuros, pe care îl mănânci din ochi.

Alege făină bună; dacă poţi, de cea mai bună calitate. Frământă aluatul în covată, pentru a-l amesteca cu plămădeala, printr-o muncă îndelungată şi plină de răbdare. Apoi, un răgaz de odihnă, necesar pentru ca plămădeala să îşi încheie misiunea, făcând aluatul să crească.

Între timp, arde focul cuptorului, înteţit de lemnele care se consumă. Şi acest aluat, pus în căldura lemnului, devine pâine moale, pufoasă, de bună calitate. Un rezultat imposibil de obţinut fără acţiunea plămădelii – puţine –, care s-a diluat, dispărând între celelalte elemente într-o lucrare eficientă, care trece neobservată.

Dacă medităm cu simţ spiritual asupra acestui text din sfântul Paul, vom înţelege că nu putem să facem altceva decât să lucrăm, în slujba tuturor sufletelor. Să facem altceva ar fi egoism. Dacă ne privim viaţa cu umilinţă, vom observa clar că Dumnezeu ne-a acordat, pe lângă harul credinţei, talente, calităţi. Niciunul dintre noi nu este o dublură. Tatăl nostru ne-a creat unul câte unul, repartizând între fiii săi un număr diferit de bunuri. Trebuie să punem aceste talente, aceste calităţi, în slujba tuturor: să folosim aceste daruri ale lui Dumnezeu ca instrumente pentru a ajuta la descoperirea lui Cristos.

Să nu vă imaginaţi că această râvnă este doar un adaos, pentru a pune o margine în filigran la condiţia noastră de creştini. Dacă plămădeala nu fermentează, se strică. Poate să dispară şi făcând să crească aluatul, dar poate, de asemenea, să dispară şi pentru că se pierde într-un monument al ineficienţei şi al egoismului. Nu-i facem o favoare Domnului nostru, când îl facem cunoscut celorlalţi: Să predic evanghelia nu-mi este nicio laudă, căci este o datorie pentru mine, prin porunca lui Isus Cristos; vai mie dacă nu o predic⁷!