Stațiunea a X-a: Isus este dezbrăcat de hainele sale

Când Domnul ajunge pe Calvar, i-au dat să bea vin amestecat cu fiere, pentru a potoli puțin durerea cauzată de răstignire. Dar Isus, după ce l-a gustat ca un gest de recunoștință pentru acest serviciu milostiv, nu a dorit să-l bea. Se dăruieşte morții cu libertatea desăvârșită a Iubirii.

Apoi, soldații îl dezbracă pe Isus de hainele sale.

Din creştet până în tălpile picioarelor nu-i niciun loc sănătos. Totul este numai plăgi, vânătăi şi răni pline de puroi, necurăţate, nemuiate cu untdelemn şi nelegate. (Is 1, 6.)

Călăii iau hainele sale și le împart în patru. Dar cămașa este fără cusături, de aceea zic între ei:

— Să nu o rupem, ci să tragem la sorţi pentru ea, a cui să fie. (In 19, 24.)

În acest fel se împlinea din nou Scriptura: au împărţit între ei hainele mele şi pentru cămașa mea au aruncat zaruri. (Ps 21, 19.)

Prădat, jefuit, sărăcit cu desăvârșire. Nu i-a rămas nimic Domnului… decât lemnul!

Pentru a ajunge la Dumnezeu, Cristos este calea; dar Cristos este pe Cruce, și pentru a urca pe Cruce trebuie să avem inima liberă, dezlipită de lucrurile pământești.

Puncte de meditație X

1. De la pretoriu la Calvar s-au revărsat asupra lui Isus insultele mulţimii înnebunite, brutalitatea soldaţilor, glumele sinedriului... Batjocuri și blasfemii... Dar nicio plângere, niciun cuvânt de protest din partea lui. Nici măcar atunci când îi sunt smulse hainele.

Acum văd vanitatea scuzelor mele și a atâtor cuvinte goale. Propunere fermă: să lucrez și să sufăr pentru Domnul meu, în tăcere.

2. Trupul rănit al lui Isus este cu adevărat o icoană a durerii…

În contrast, îmi vin în minte atâta comoditate, atâtea capricii, atâtea neglijenţe, atâta meschinărie… Și această falsă compasiune cu care îmi tratez trupul.

Doamne!, pentru Pătimirea și pentru Crucea ta, dă-mi forţa să trăiesc mortificarea simțurilor şi să alung tot ceea ce mă îndepărtează de Tine.

3. Ție, care te descurajezi, îți voi repeta un lucru foarte alinător: celui care face tot ce poate, Dumnezeu nu îi refuză harul său. Domnul nostru este Tată și, dacă un fiu îi spune în liniştea sufletului său: Tatăl meu din Cer, iată-mă aici, ajută-mă… Și dacă se adresează Mamei lui Dumnezeu, care este Mama noastră, va reuşi.

Dar Dumnezeu este exigent. Cere iubire adevărată; nu vrea trădători. Trebuie să fim credincioși în această luptă supranaturală, care însemnă să fim fericiţi pe pământ prin puterea sacrificiului.

4. Adevăratele obstacole care te separă de Cristos – mândria, senzualitatea… –, se depăşesc cu rugăciune şi pocăință. Şi a te ruga şi a te mortifica însemnă şi a te ocupa de ceilalţi şi a te uita pe tine. Dacă trăiești aşa, vei vedea că cea mai mare parte a necazurilor tale vor dispărea.

5. Când luptăm pentru a fi cu adevărat ipse Christus, Cristos însuși, atunci în viaţa noastră umanul se întrepătrunde cu divinul. Toate eforturile noastre – chiar şi cele mai nesemnificative – capătă o perspectivă veșnică, pentru că sunt unite cu jertfa lui Isus pe Cruce.