Stațiunea a IX-a: Isus cade a treia oară

Domnul cade a treia oară, pe panta spre Calvar, atunci când mai are doar patruzeci sau cincizeci de pași până în vârf. Isus nu se mai ține pe picioare. Îi lipsesc forțele și zace istovit la pământ.

Chinuit a fost, dar s-a supus şi nu şi-a deschis gura sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu și-a deschis gura sa. (Is 53, 7.)

Toți sunt împotriva lui: locuitorii orașului și străinii, fariseii și soldații și mai-marii preoți… Toţi sunt călăi. Mama sa – Mama mea –, Maria, plânge.

Isus împlinește voința Tatălui! Sărac: gol. Generos: ce mai lipseşte de dăruit? Dilexit me, et tradidit semetipsum pro me (Gal 2, 20), m-a iubit și s-a dat pe sine pentru mine, până la moarte.

Dumnezeul meu, fă ca eu să urăsc păcatul și să mă unesc cu Tine, îmbrățișând Sfânta Cruce, pentru a împlini și eu voia ta iubitoare…, dezlipit de orice atașament pământesc, generos, fără a păstra nimic pentru mine, oferindu-mă împreună cu tine într-o perfectă jertfă de ardere de tot.

Puncte de meditație IX

1. Domnul nu mai reuşeşte să se ridice: atât de apăsătoare este greutatea fărădelegilor noastre. Ca pe un sac îl duc la supliciu. El lasă ca totul să se întâmple în tăcere.

Umilinţa lui Isus. Coborârea lui Dumnezeu care ne ridică din nou şi ne înalță. Înţelegi acum de ce ţi-am recomandat să așterni inima ta pe pământ pentru ca ceilalți să calce pe moale?

2. Cât de greu este să ajungi la Calvar! Şi tu trebuie să te învingi pe tine ca să nu abandonezi drumul… Această luptă e minunată, o adevărată demonstraţie a iubirii lui Dumnezeu, care ne vrea puternici, pentru că virtus in infirmitate perficitur (2 Cor 12, 9), virtutea se întărește în slăbiciune.

Domnul ştie că, atunci când ne simţim slabi, ne apropiem de El, ne rugăm mai mult, ne mortificăm mai mult, intensificăm iubirea către aproapele. Aşa devenim sfinţi.

Mulţumeşte-i mult Domnului pentru că permite ispitirile, …şi pentru că lupţi.

3. Vrei să-L însoţeşti mai îndeaproape, mult mai îndeaproape pe Isus?... Deschide sfânta Evanghelie şi citeşte Patimile Domnului. Însă nu doar citește-le! Trăieşte-le! Diferenţa este mare! A citi înseamnă să îți amintești ceva ce s-a întâmplat în trecut; a trăi înseamnă a fi prezent în mijlocul unui eveniment care se întâmplă chiar acum, a fi un personaj în plus din acele scene.

Atunci, lasă-ți inima să izbucnească, să se alăture Inimii Domnului. Şi când îți dai seama că inima vrea să fugă – că eşti laş, ca şi ceilalţi – cere iertare pentru laşitatea ta şi pentru a mea.

4. Pare că lumea se sfârşește pentru tine şi nu găseşti niciun mijloc de scăpare. Este imposibil, de data aceasta, să depăşeşti greutăţile.

Dar ai uitat că Dumnezeu este Tatăl tău?: atotputernic, atotştiutor, îndurător. El nu poate să îţi trimită niciun rău. În realitate, ceea ce te îngrijorează este pe potriva ta, chiar dacă ochii tăi nu văd.

Omnia in bonum! Doamne, fie ca încă o dată şi întotdeauna să se împlinească Voia ta preaînțeleaptă!

5. Acum înţelegi cât l-ai făcut pe Isus să sufere şi te cuprinde durerea: cât de uşor este să-i ceri iertare şi să plângi pentru trădările tale trecute! Ți se revarsă din suflet dorința de a-ți ispăși păcatele!

Bine. Dar nu uita că spiritul de pocăinţă constă mai ales în a îndeplini, oricât ar fi de greu, datoria din fiecare clipă.