Stațiunea a XIV-a: Isus este înmormântat

Aproape de Calvar, într-o grădină, Iosif din Arimateea își săpase un mormânt nou și curat. Şi fiind ajunul Paștelui iudeilor, îl pun acolo pe Isus. Apoi, Iosif, după ce a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului, a plecat. (Mt 27, 60.)

Fără nimic a venit Isus pe lume; și fără să posede nimic, nici măcar mormântul său, a plecat de la noi.

Mama lui Isus – Mama mea – și femeile care l-au urmat pe Domnul din Galileea, după ce au observat totul cu atenție, pleacă și ele. Se face noapte.

Acum totul s-a sfârșit. Lucrarea Mântuirii noastre s-a împlinit. Suntem fii ai lui Dumnezeu, pentru că Isus a murit pentru noi și moartea sa ne-a răscumpărat.

Empti enim estis pretio magno! (1Cor 6, 20.) Tu și eu am fost cumpărați cu un preț mare.

Trebuie să facem ca viața noastră să devină viața și moartea lui Cristos. Să murim prin mortificare și prin căință, pentru ca Cristos să trăiască în noi prin Iubire. Şi atunci să urmăm pașii lui Cristos, cu dorinţa de a mântui împreună cu El toate sufletele.

A ne da viața pentru ceilalți. Doar așa trăim viața lui Isus Cristos și devenim una cu El.

Puncte de meditație XIV

1. Nicodim şi Iosif din Arimateea – discipolii ascunşi ai lui Cristos – mijlocesc pentru El făcând uz de înaltele funcții pe care le dețin. În momentul singurătăţii, al abandonului total şi al dispreţului…, chiar atunci sunt alături audacter (Mc 15, 43.)…: cu un curaj eroic!

Eu voi urca cu ei până la picioarele Crucii, voi strânge trupul rece, cadavrul lui Cristos, cu focul iubirii mele…, îi voi scoate cuiele cu actele mele de îndestulare și cu mortificările mele…, îl voi înfășura în giulgiul nou al vieții mele curate…, şi îl voi înmormânta în inima mea din stâncă vie, din care nimeni nu-l va mai putea smulge, şi acolo, Doamne, odihnește-te!

Atunci când toată lumea te abandonează şi te dispreţuieşte… serviam!, îţi voi sluji, Doamne!

2. Să știți că ați fost răscumpărați din purtarea voastră fără sens…, nu cu argint sau cu aur, care sunt lucruri trecătoare, ci cu sângele prețios al lui Cristos. (1Pt 1, 18-19.)

Nu ne aparținem. Isus ne-a cumpărat cu Patimile sale şi cu Moartea sa! Suntem viață din viaţa sa. De acum, nu mai este decât un singur mod de a trăi pe pământ: moartea cu Cristos pentru a învia cu El, până când vom putea spune cu Apostolul: nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. (Gal 2, 20.)

3. Izvor nesecat de viață este Patima lui Isus.

Câteodată reînnoim imboldul plin de bucurie care l-a condus pe Domnul la Ierusalim. Alteori, durerea agoniei care s-a sfârșit pe Calvar… Sau gloria triumfului său asupra morţii şi a păcatului. Dar, întotdeauna!, iubirea – plină de bucurie, dureroasă, glorioasă, – a Inimii lui Isus.

4. Gândeşte-te mai întâi la ceilalţi. Aşa vei trece pe acest pământ, cu erori, desigur – sunt inevitabile – dar lăsând o urmă de bine.

Şi când va sosi ceasul morţii, care va veni în mod inexorabil, o vei îmbrăţişa cu bucurie, precum Cristos, pentru că, la fel ca El, și noi vom învia pentru a primi răsplata Iubirii sale.

5. Atunci când mă simt capabil de toate ororile şi de toate erorile comise de cei mai josnici oameni, înțeleg foarte bine că pot să nu fiu credincios… Dar această incertitudine este una dintre binefacerile Iubirii lui Dumnezeu, care mă duce să rămân, ca un copil, strâns în braţele Tatălui meu, luptând în fiecare zi câte puțin pentru a nu mă despărți de El.

Atunci sunt sigur că Dumnezeu nu mă va lăsa din mâna sa. Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuși eu nu te voi uita cu niciun chip. (Is 49, 15.)