Stațiunea a IV-a: Isus o întâlneşte pe Maria, mama sa

Isus abia s-a ridicat după prima sa cădere, când o întâlnește pe Sfânta sa Mamă, pe marginea drumului pe care trecea.

Maria îl privește pe Isus cu o imensă iubire și la fel o privește Isus pe Mama sa; ochii lor se întâlnesc și fiecare dintre cele două inimi își revarsă în cealaltă propria durere. Inima Mariei este scufundată în amărăciune, în amărăciunea lui Isus.

Voi toți care treceți pe drum, priviți și vedeți dacă este o durere mai mare ca durerea mea. (Lam 1, 12.)

Dar nimeni nu bagă de seamă, nimeni nu observă, doar Isus.

S-a împlinit profeția lui Simeon: o sabie iți va străpunge inima. (Lc 2, 35.)

În negura singurătății Patimilor, Fecioara Maria oferă Fiului său o mângâiere plină de afecțiune, de uniune, de fidelitate; un da pentru voința divină. Dând mâna Mariei, și tu și eu vrem să-l alinăm pe Isus, acceptând mereu și în toate voia Tatălui său, a Tatălui nostru.

Doar așa vom gusta dulceața Crucii lui Cristos și o vom îmbrățișa cu forța iubirii, purtând-o ca un semn de biruință pe toate căile pământului.

Puncte de meditație IV

1. Ce om n-ar plânge la vederea Mamei lui Cristos într-un chin atât de cumplit?

Fiul său rănit… Și noi departe, laşi, opunând rezistenţă Voinţei divine.

Mama şi Stăpâna mea, învață-mă să spun un da care, ca şi al tău, să se identifice cu strigătul lui Isus în faţa Tatălui său: non mea voluntas... (Lc 22, 42): să nu fie după voința mea, ci după a lui Dumnezeu.

2. Câte slăbiciuni! Câte jigniri! Ale mele, ale tale, ale întregii umanităţi…

Et in peccatis concepit me mater mea! (Ps 50, 7.) M-am născut, ca toţi oamenii, pătat de vina strămoşilor noştri dintâi. Apoi,… păcatele mele personale: revolte gândite, dorite, înfăptuite...

Pentru a ne purifica de această mizerie, Isus a dorit să se umilească şi să-şi asume condiţia de sclav (cf. Fil 2, 7), întrupându-se în sânul nepătat al Fecioarei, Mama sa, și Mama ta şi a mea. A trăit treizeci de ani ferit de atenția lumii, lucrând ca un oarecare, lângă Iosif. A predicat, a înfăptuit miracole… Și noi îl răsplătim cu o Cruce.

Ai nevoie de alte motive pentru căință?

3. Isus a aşteptat această întâlnire cu Mama sa. Câte amintiri din copilărie! Betleem, îndepărtatul Egipt, satul Nazaret… Şi acum, o doreşte lângă El, pe Calvar.

Avem nevoie de ea!... În întunericul nopţii, un copil mic, când îi este frică, strigă: mamă!

Şi eu trebuie să strig de multe ori cu inima: Maică!, mamă!, nu mă lăsa.

4. Pentru a ajunge la renunţare trebuie să treacă un timp. Dacă încă nu ai ajuns la asta, nu te îngrijora: continuă să te străduiești. Va veni o zi în care nu vei vedea alt drum decât El -Isus-, Sfânta sa Mamă, şi mijloacele supranaturale pe care Învățătorul ni le-a lăsat.

5. Dacă suntem suflete care trăiesc din credință, vom da puțină importanţă întâmplărilor de pe acest pământ, așa cum au făcut sfinţii… Domnul şi Mama sa nu ne abandonează şi, de fiecare dată când va fi nevoie, se vor face prezenţi pentru a umple de pace şi siguranţă sufletul credincioșilor lor.