Stațiunea a XI-a: Isus este răstignit pe cruce

Acum îl răstignesc pe Domnul și lângă El doi răufăcători, unul la dreapta și unul la stânga. Între timp, Isus spune:

— Tată, iartă-i că nu știu ce fac. (Lc 23, 34.)

Iubirea l-a dus pe Isus la Calvar. Acum pe Cruce, toate gesturile sale și toate cuvintele sunt gesturi și cuvinte de iubire, de iubire senină și puternică.

Cu un gest de preot veșnic, fără tată, fără mamă, fără genealogie (cf. Evr 7, 3), își deschide brațele pentru întreaga omenire.

Împreună cu loviturile de ciocan care îl răstignesc pe Isus, răsună și cuvintele profetice ale Sfintei Scripturi: mi-au găurit mâinile și picioarele, îmi pot număra toate oasele. Ei mă privesc și mă observă. (Ps 21, 17-18.)

— Poporul meu, ce ți-am făcut? Cu ce ți-am greșit? Răspunde-mi! (Mih 6, 3.)

Şi noi, cu inima frântă de durere, îi spunem cu sinceritate lui Isus: sunt al tău și mă dăruiesc Ţie și mă răstignesc pe Cruce cu bucurie, pentru a fi la toate răscrucile lumii, un suflet încredințat Ție, slavei tale, răscumpărării, corăscumpărării întregii omeniri.

Puncte de meditație XI

1. Isus este deja pironit pe Cruce. Călăii au înfăptuit sentinţa în mod nemilos. Domnul le lasă mână liberă cu o infinită blândeţe.

Nu era necesară atâta suferinţă. El ar fi putut evita acele amărăciuni, acele umilinţe, acele abuzuri, acea judecată nedreaptă, şi ruşinea supliciului, şi cuiele, şi sulița... Dar a dorit să sufere toate acestea pentru tine şi pentru mine. Iar noi, oare nu vom ști să acționăm corespunzător?

Este foarte probabil ca uneori, singur în fața unui crucifix, să-ți dea lacrimile. Nu le reține… Dar fă în așa fel încât plânsul să se încheie cu o hotărâre.

2. Îl iubesc atât de mult pe Isus pe Cruce, încât fiecare crucifix este ca un reproş duios al lui Dumnezeu: …Eu sufăr, şi tu… laş. Eu te iubesc, şi tu mă uiţi. Eu care iţi cer, şi tu… îmi spui nu. Eu aici, cu un gest de Preot Veșnic, suferind cât se poate de mult din dragoste pentru tine... şi tu, te plângi în fața celei mai mărunte neînţelegeri, în fața celei mai mici umilințe…

3. Ce frumoase sunt crucile de pe vârfurile munților, de pe marile monumente, de pe catedrale!... Dar Crucea trebuie să fie înfiptă și în măruntaiele lumii.

Isus vrea să fie înălţat chiar şi acolo: în zgomotul fabricilor şi al atelierelor, în tihna bibliotecilor, în gălăgia asurzitoare a străzilor, în liniştea câmpurilor, în intimitatea familiilor, la adunări, pe stadioane… Acolo unde un creştin își petrece viaţa în mod onest, trebuie să pună cu iubirea sa Crucea lui Cristos, care atrage la Sine toate lucrurile.

4. După mulți ani, un preot a făcut o descoperire minunată: a înțeles că Sfânta Liturghie este o adevărată muncă: operatio Dei, munca lui Dumnezeu. Şi în acea zi, la celebrare, a simțit durere, bucurie şi oboseală. A simţit în trupul său istovirea unei lucrări divine.

Şi pentru Isus prima Liturghie a presupus efort: Crucea.

5. Înainte de a începe să lucrezi, pune pe masă sau lângă instrumentele tale de lucru, un crucifix. Aruncă-i uneori câte o privire… Când vei obosi, ochii tăi vor cădea pe Isus şi vei găsi forţa pentru a-ți continua strădania.

Pentru că acel crucifix este mai mult decât portretul unei persoane iubite – părinţii, copiii, soţia, logodnica… – ; El este totul: Tatăl tău, Fratele tău, Prietenul tău, Dumnezeul tău, şi Iubirea iubirilor tale.