AMBIŢIE

În faţa celor care reduc religia la un cumul de negaţii, sau care se mulţumesc cu un catolicism ambiguu; împotriva celor care vor să-L întoarcă pe Dumnezeu cu faţa la perete sau să-L surghiunească într-un colţ al sufletului… trebuie să afirmăm, cu vorbele şi cu acţiunile noastre, că aspirăm să facem din Cristos un autentic Rege al tuturor inimilor…, inclusiv ale lor.

Să nu lucrezi în întreprinderi apostolice construind doar pentru acum… Dedică-te acestor sarcini cu speranța că alţii – fraţi ai tăi, cu acelaşi spirit – vor culege mai târziu ceea ce tu semeni acum şi vor termina edificiile a căror temelie o pui.

Când vei fi într-adevăr animat de spiritul creştin, ambițiile tale se vor îndrepta. – Nu vei mai simţi dorinţa de a dobândi renume, ci pe aceea de a perpetua idealul tău.

Nu merită să te dăruiești decât pentru a construi o operă foarte mare, doar pentru Dumnezeu – sfinţenia.

De aceea – când îi canonizează pe sfinți – Biserica proclamă eroismul vieţii lor.

Când lucrezi serios pentru Dumnezeu, cea mai mare satisfacție a ta va fi că mulţi îţi fac concurenţă.

În acest ceas al lui Dumnezeu, ceasul trecerii tale prin această lume, hotărăşte-te, într-adevăr, să realizezi ceva care să merite: timpul presează, şi ce nobilă, eroică, glorioasă este misiunea bărbatului – a femeii – pe acest pământ, când înflăcărează cu focul lui Cristos inimile veştejite și putrezite!

– Merită să aduci celorlalţi pacea şi fericirea unei cruciade dârze și vesele.

Îţi joci viaţa pentru onoare… Joacă-ți onoarea pentru suflet.

Prin comuniunea sfinţilor trebuie să te simţi foarte legat de fraţii tăi. Apără, fără teamă, această minunată unitate!

– Dacă ești singur, ambiţiile tale nobile ar fi sortite eşecului: o oaie izolată este aproape întotdeauna o oaie pierdută.

Ardoarea ta m-a făcut să surâd. Confruntat cu lipsa mijloacelor materiale și fără ajutorul altora, ai făcut acest comentariu: „eu nu am decât aceste două braţe, dar uneori, nerăbdător, aş vrea să fiu un monstru cu cincizeci de braţe, pentru a semănă şi pentru a aduna recolta!”

– Cere Duhului Sfânt această eficiență… Ţi-o va acorda!

Ți-au căzut în mâini două cărţi în limba rusă şi ai simţit o mare dorinţă să înveţi această limbă. Îţi imaginai frumuseţea de a muri, precum bobul de grâu, pentru această naţiune, atât de aridă astăzi, dar care, cu timpul, va da imense recolte de grâu.

– Ambiţiile tale îmi par bune. Dar, pentru moment, consacră-te micii tale îndatoriri, marea misiune de fiecare zi, studiului tău, muncii tale, apostolatului tău şi, mai ales, formării tale, care – pentru că încă mai ai multe lucruri de curățat în tine – nu este o îndatorire mai puţin eroică, nici mai puţin frumoasă.

La ce slujește un student care nu studiază?

Când îţi este greu să studiezi, oferă-I acest efort lui Isus. Spune-I că nu-ţi părăseşti cărţile, pentru ca ştiinţa ta să fie arma cu care să îi combați pe duşmanii Lui și să-I câştigi multe suflete… Atunci, fii sigur că studiul tău este pe cale să devină rugăciune.

Dacă-ţi pierzi orele şi zilele, dacă îți omori timpul, deschizi porțile sufletului tău diavolului. Este ca şi cum i-ai sugera: „iată casa ta!”

E greu să nu-ţi pierzi timpul? – Sunt de aceeaşi părere cu tine… Dar gândește-te că duşmanii lui Dumnezeu, „ceilalți”, nu se odihnesc.

Mai mult, aminteşte-ţi acest adevăr, pe care îl vesteşte Paul, un campion al iubirii lui Dumnezeu: «tempus breve est» – viaţa ne scapă printre degete, şi nu există nicio posibilitate să o recuperăm.

Îţi dai seama ce înseamnă ca tu să fii o persoană cu o pregătire solidă?– Cât de multe suflete!...

– Și acum vei înceta să mai studiezi sau să muncești cu perfecțiune?

Sunt două moduri de a ajunge sus: unul – creştin –, prin efortul nobil și curajos de a te ridica pentru a-i sluji pe ceilalți; și altul – păgân – prin efortul josnic și dezonorant de a-l strivi pe aproapele tău.

Nu încerca să mă convingi că trăieşti cu fața spre Dumnezeu, dacă nu te străduieşti să trăieşti – întotdeauna şi în totul – cu sinceră și clară fraternitate, cu fața spre oameni, spre orice om.

„Ambiţioşii”– oameni cu ambiţii personale mici şi jalnice – nu înţeleg că prietenii lui Dumnezeu caută „ceva” din spirit de a sluji, şi fără „ambiţie”.

O îngrijorare te cuprinde: graba de a te forma imediat, de a te modela, de a te ciopli şi a te şlefui, pentru a deveni piesa perfectă care îndeplinește eficient lucrarea, misiunea încredinţată… în imensul lan al lui Cristos.

Mă rog mult pentru ca această neliniște să fie un stimulent în ceasurile de oboseală, de eşec, de întunecime… pentru că, „misiunea trasată în imensul lan al lui Cristos” nu se poate schimba.

Luptă cu hotărâre împotriva acestei false umilinţe – ar trebui să o numeşti comoditate –, care te împiedică să te comporţi cu maturitatea unui bun copil al lui Dumnezeu: trebuie să creşti.

– Nu ți se face rușine când vezi că fraţii tăi mai mari au în spate ani de lucru consacrat, și tu nu eşti în stare – nu vrei să fii în stare – să ridici un deget pentru a-i ajuta?

Permite sufletului tău să fie măcinat de dorințe… Dorințe de dragoste, de uitare, de sfinţenie, de Cer… Nu te opri să te întrebi dacă vei ajunge vreodată să le vezi îndeplinite – cum îți va sugera vreun sfătuitor prudent –: reaprinde-le de fiecare dată mai puternic, pentru că Spiritul Sfânt spune că Îi sunt plăcuți „oamenii care au dorințe”. Dorințe operative, pe care trebuie să le pui în practică în munca ta cotidiană.

Dacă Domnul te-a chemat „prietene”, tu trebuie să răspunzi chemării, trebuie să mergi cu pas alert, cu graba necesară, în pas cu Dumnezeu! Altfel, rişti să rămâi un simplu spectator.

Uită-te pe tine însuţi… Ambiţia ta să fie de a trăi numai pentru fraţii tăi, pentru suflete, pentru Biserică; într-un cuvânt, pentru Dumnezeu.

În bucuria sărbătorii de la Cana, doar Maria a observat că lipseşte vinul… Până la cele mai mărunte detalii ale slujirii ajunge sufletul dacă, la fel ca Ea, trăiește cu preocuparea pentru aproape, pentru Dumnezeu.