NATURALEȚE

Cristos înviat: cea mai mare minune nu a fost văzută decât de câţiva… aceia care trebuiau să o vadă. Naturalețea este semnătura lucrărilor divine.

Când se lucrează exclusiv pentru gloria lui Dumnezeu, totul se face natural şi simplu, ca și cum cineva se grăbește și nu poate să întârzie cu „manifestări grandioase”, pentru a nu pierde această legătură – irepetabilă și incomparabilă – cu Domnul Nostru.

De ce – ai întrebat indignat – ambianța și mijloacele unei lucrări apostolice trebuie să fie urâte, murdare şi… complicate? – Şi ai adăugat: atunci când preţul este acelaşi.

– Mie, indignarea ta mi s-a părut foarte rezonabilă. Şi m-am gândit că Isus Cristos se adresa tuturor şi îi atrăgea pe toţi: săraci şi bogaţi, înțelepți şi ignoranţi, veseli şi trişti, tineri şi bătrâni… Cât de amabilă şi naturală – supranaturală – este figura Lui!

Pentru a fi eficient trebuie să fii natural. – Ce se poate aștepta de la o pensulă – chiar și în mâinile unui pictor genial – dacă o înveleşti în mătase?

Sfinții li se par totdeauna „incomozi” celorlalți.

Sfinţii, anormali…? A venit momentul să se sfârşească cu această prejudecată.

Trebuie să spunem, cu naturalețea supranaturală a ascetismului creștin, că nici măcar fenomenele mistice nu înseamnă anormalitate: aceasta este naturalețea acestor fenomene… așa cum alte procese psihice sau fiziologice o au pe a lor.

Îţi vorbeam despre orizontul care se deschide în faţa ochilor noştri şi despre drumul pe care trebuie să-l parcurgem. – Nu am nicio obiecţie, ai declarat, mirat parcă de faptul că „nu ai”.

– Întipărește-ți bine acest lucru în minte: nici nu trebuie să ai!

Evită linguşirea ridicolă pe care, probabil inconștient, o manifești, câteodată, față de cel care conduce, transformându-te sistematic în megafon al gusturilor sau al opiniilor sale în chestiuni minore.

– Ai și mai multă grijă, însă, să nu îi arăți defectele ca pe niște trăsături amuzante, care ar duce la o familiaritate ce i-ar știrbi autoritatea, sau – ce trist serviciu i-ai face! – la deformarea de a transforma ceva ce este rău în ceva caraghios.

Creezi în jurul tău un climat artificial, de neîncredere, de suspiciune, pentru că, atunci când vorbeşti, dai impresia că joci şah:spunând fiecare vorbă cu gândul la cea de-a patra mutare care va urma.

Observă că, atunci când Evanghelia descrie trista imagine, circumspectă şi ipocrită a cărturarilor şi a fariseilor, ea spune că aceştia îi puneau întrebări lui Isus «ut caperent eum in sermone» – pentru a-i răstălmăci spusele. Fugi de un asemenea comportament.

Naturalețea nu are nimic de-a face cu grosolănia, nici cu murdăria, nici cu zgârcenia sau cu proasta educaţie.

Unii se încăpăţânează să reducă slujirea lui Dumnezeu la munca în lumea mizeriei şi – iartă-mă! – a păduchilor. Această sarcină este şi va fi necesară şi admirabilă – dar, dacă am rămâne doar la aceasta, în afară de faptul că am abandona imensa majoritate a sufletelor, după ce i-am scoate pe nevoiași din această situație, îi vom ignora?

Eşti nedemn? – Ei, bine… încearcă să te faci demn. Şi gata.

Cât de mult îți dorești să fii extraordinar! – Această dorință este foarte banală.

Binecuvântată eşti tu, pentru că ai crezut, îi spune Elisabeta, Mamei noastre. – Unirea cu Dumnezeu, viaţa supranaturală, are drept rezultat, întotdeauna, practicarea atrăgătoare a virtuţilor omeneşti: Maria aduce bucurie în căminul verișoarei sale, pentru că Îl „poartă” pe Cristos.