PERSONALITATE

Domnul are nevoie de suflete puternice şi îndrăzneţe, care să nu pactizeze cu mediocritatea şi care să pătrundă cu pas sigur în toate mediile.

Seninătate, echilibru, voinţă inflexibilă, credinţă adâncă şi pietate arzătoare: iată calităţile indispensabile ale unui copil al lui Dumnezeu.

Chiar şi din pietre Domnul poate scoate copii ai lui Avram… Totuşi, trebuie ne asigurăm ca piatra să nu fie sfărâmicioasă. Dintr-un bloc solid, chiar neaspectuos, poţi modela mai ușor o minunată piatră de construcţie.

Apostolul nu trebuie să rămână la nivelul unei creaturi mediocre. Dumnezeu îl cheamă să acţioneze ca agent al umanităţii și propagator al unei noutăţi eterne. – De aceea, apostolul trebuie să fie un suflet format îndelung, cu răbdare şi în mod eroic.

În fiecare zi descopăr lucruri noi în mine, îmi spui tu… Şi eu îţi răspund: acum începi să te cunoşti.

Când iubeşti cu adevărat…, găseşti întotdeauna detalii care să te facă să iubeşti mai mult.

Ar fi jalnic să conchidă cineva, văzând cum se comportă catolicii în viaţa socială, că ei sunt inhibați și ușor de dominat.

Sub nicio formă nu trebuie uitat că Învăţătorul era – este! – «perfectus homo» – Omul perfect.

Dacă Domnul te-a înzestrat cu o calitate bună – sau cu o abilitate – nu este numai pentru ca să te bucuri tu sau ca să te împăunezi, ci ca s-o întrebuinţezi, cu caritate, în serviciul aproapelui.

– Or, când vei găsi tu, oare, o ocazie mai bună ca să slujeşti, decât acum, când trăieşti împreună cu atâtea suflete care împărtăşesc acelaşi ideal ca tine?

Confruntaţi cu presiunea şi cu impactul unei lumi materialiste, hedoniste, fără credinţă… cum se poate pretinde şi justifica libertatea de a nu gândi ca „ei”, de a nu acţiona ca „ei”?

– Un copil al lui Dumnezeu nu are nevoie să ceară această libertate, pentru că ne-a câştigat-o pentru totdeauna Cristos. Dar trebuie să o apere şi să o manifeste în orice mediu. Numai aşa, „ei” vor înţelege că libertatea noastră nu este legată de mediul înconjurător.

Rudele tale, colegii, prietenii tăi încep să observe schimbarea şi îşi dau seama că nu este o etapă trecătoare, că de acum încolo nu mai eşti acelaşi.

– Nu te îngrijora! Continuă să mergi înainte! Se îndeplinește acel «vivit vero in me Christus» – acum Cristos este Cel care trăieşte în tine.

Să-i stimezi pe cei care ştiu să-ţi spună nu. Şi, pe lângă aceasta, cere-le să-şi argumenteze răspunsul lor negativ, ca să înveţi… sau să te corectezi.

Înainte erai pesimist, nehotărât, apatic. Acum, iată-te totalmente transformat: te simţi îndrăzneţ, optimist, sigur de tine… pentru că, în sfârșit, te-ai hotărât să nu cauţi sprijin decât în Dumnezeu.

Tristă situație aceea a unei persoane cu minunate virtuți omenești și cu o lipsă totală a viziunii supranaturale: pentru că acele virtuți le va folosi cu ușurință numai în scopurile sale personale. – Meditează la aceasta.

Pentru tine, care doreşti să dobândeşti o mentalitate catolică, universală, iată unele caracteristici:

– viziune largă şi o aprofundare energică a ceea ce este mereu viu în doctrina catolică;

– dorință justă și sănătoasă – niciodată frivolitate – de a reînnoi doctrinele caracteristice ale gândirii tradiţionale, în filosofie şi în interpretarea istoriei…;

– o atenţie vigilentă la orientările ştiinţei şi gândirii contemporane;

– şi o atitudine pozitivă şi deschisă, faţă de transformarea actuală a structurilor sociale şi a formelor de viaţă.

Trebuie să înveţi să nu fii de acord cu ceilalţi – atunci când aceasta se dovedeşte necesar –, cu caritate, fără să devii antipatic.

Cu harul lui Dumnezeu şi o formare bună, te poţi face înţeles într-un mediu de neciopliți… – Ei te vor urmări cu greu, dacă nu ai „darul limbilor”: capacitatea şi străduinţa de a ajunge la inteligența lor.

Politeţe întotdeauna, faţă de toţi. Dar, mai ales, faţă de cei care se prezintă ca adversari – tu să nu ai duşmani –, atunci când încerci să-i faci să vadă eroarea lor.

Un copil răsfăţat îți inspiră milă, nu-i așa? – Atunci… Nu te trata atât de bine. Nu înţelegi că vei deveni un molatic? – În plus, nu ştii că florile al căror parfum este cel mai frumos sunt florile sălbatice, acelea expuse intemperiilor şi secetei?

Va ajunge foarte sus, se spune, și gândul la viitoarea lui responsabilitate provoacă teamă. – Nimeni nu cunoaște vreo acțiune dezinteresată de-a lui, nici o frază oportună, nici o scriere fecundă. – Este un om cu o viaţă negativă. – Dă întotdeauna impresia că este cufundat în cugetări adânci, cu toate că este notoriu faptul că nu a cultivat niciodată idei demne de a se medita asupra lor. – Are, pe chipul său şi în comportament, gravitatea unui catâr, iar aceasta îi conferă reputaţia de persoană prudentă…

– Va ajunge foarte sus, dar – mă întreb –: ce-i va putea învăţa pe ceilalţi, cum şi în ce îi va sluji, dacă nu-l ajutăm să se schimbe?

Pedantul interpretează drept ignoranţă simplitatea şi modestia savantului.

Nu fi dintre aceia care, când primesc un ordin, se gândesc imediat cum să îl modifice. – S-ar putea spune că au prea multă „personalitate”, și dezbină sau distrug.

Experienţa ta, faptul că tu cunoşti atât de bine lumea, faptul că ştii să citeşti printre rânduri, o perspicacitate excesivă, un spirit critic… Toate acestea te-au dus departe în relații şi în afaceri, până într-acolo că ai devenit puţin cinic; tot acest „realism excesiv” – căruia îi lipsește spiritul supranatural – a invadat chiar şi viaţa ta interioară. – Pentru că nu eşti simplu, ai devenit, în unele momente, rece şi crud.

În fond, eşti băiat bun, dar te crezi Machiavelli.

– Aminteşte-ţi că în Cer se intră fiind un om cinstit şi bun şi nu un mic intrigant sâcâitor.

Buna ta dispoziţie este admirabilă… dar ca să iei totul, absolut tot… în glumă, dă-mi voie să spun asta,înseamnă a depăși limita. – Realitatea este cu totul alta: cum îţi lipseşte voinţa de a lua în serios ceea ce te priveşte, te autojustifici, luându-i peste picior pe ceilalţi, care sunt mai buni ca tine.

Nu neg că ești inteligent. Dar o pasiune dezordonată te face să acţionezi ca un prost.

Instabilitatea caracterului tău! – Claviatura ta este dezacordată, redai foarte bine notele înalte și cele joase…, dar nu sună bine cele din mijloc, ale vieții cotidiene, cele pe care le aud, de obicei, ceilalți.

Spre știința ta. – I-am spus unui om nobil, învățat și curajos, într-o împrejurare memorabilă, că, apărând o cauză sfântă pe care „cei buni” o combăteau, punea în joc – avea să îl piardă – un post important în domeniul lui. – Cu o voce plină de gravitate omenească şi supranaturală, care dispreţuia onorurile pământului, mi-a răspuns: „este în joc sufletul meu”.

Diamantul se şlefuieşte cu diamant… şi sufletele, cu suflete.

„Un semn mare a apărut în Cer: o femeie încununată cu douăsprezece stele; îmbrăcată în soare, cu luna la picioarele ei”. – Pentru ca tu şi eu, şi noi toţi, să avem siguranţa că nimic nu duce mai bine o personalitate la desăvârşirea ei, ca răspunsul la har.

– Încearcă să o imiţi pe Sfânta Fecioară şi vei fi cu adevărat un bărbat – sau o femeie – dintr-o bucată.