CĂINŢĂ

Domnul Nostru Isus Cristos vrea acest lucru: trebuie să-L urmăm îndeaproape. Nu există alt drum. Aceasta este opera Duhului Sfânt în fiecare suflet – şi într-al tău: fii docil, nu opune rezistenţă lui Dumnezeu, până când El va face din biata ta carne un Crucifix!

Dacă cuvântul Dragoste iese prea des din gura cuiva, fără a fi susținut de mici sacrificii, acesta sfârşeşte prin a obosi.

Mortificarea are o importanţă extraordinară, din toate punctele de vedere.

– Din motive omeneşti, pentru că acela care nu ştie să se stăpânească pe sine însuși nu va avea niciodată o influenţă pozitivă asupra celorlalţi, şi mediul îl va copleși,dacă îi va satisface gusturile personale: va fi un om fără energie, incapabil de un efort mare când va fi nevoie.

– Din motive divine: nu ți se pare corect ca, prin aceste mici acte, să ne dovedim dragostea și respectul față de Cel care a dat totul pentru noi?

Spiritul de mortificare, mai mult decât a fi o manifestare exterioară de Dragoste, apare ca o consecinţă a ei. Dacă dai greş în aceste încercări mărunte, recunoaște, dragostea ta de Dragoste slăbeşte.

Nu ai observat că sufletele mortificate, datorită simplităţii lor, chiar și în lumea aceasta se bucură mai mult de lucrurile bune?

Fără mortificare nu există fericire pe pământ.

Când te vei hotărî să fii mortificat, viaţa ta interioară se va îmbunătăţi şi vei deveni mult mai fecund.

Nu uita: în toate activităţile omeneşti trebuie să fie bărbaţi şi femei care, atât în viaţa, cât şi în munca lor, să poarte Crucea lui Cristos, ridicată sus, vizibilă, reparatoare; simbol al păcii, al bucuriei; simbol al Mântuirii, al unităţii neamului omenesc, al Dragostei pe care Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt, Preasfânta Treime, a avut-o și continuă să o aibă pentru omenire!

Să nu râdeți, Părinte, dacă vă spun că – acum câteva zile – m-am surprins oferind Domnului, spontan, un sacrificiu al timpului meu care presupunea să repar, pentru unul dintre copiii mei, o jucărie stricată.

– Nu râd, ci mă bucur: deoarece cu aceeaşi Dragoste se ocupă Dumnezeu să repare defectele noastre.

Fii mortificat, dar nu neîngrijit şi nici mohorât. – Fii reținut, dar nu timorat.

O zi fără mortificare este o zi pierdută, pentru că nu ne-am negat pe noi înşine, nu am adus arderea de tot.

Nu te-ai împotrivit, încă o dată, cu nimic gusturilor sau capriciilor tale? – Ține seama că Acela care îţi cere să o faci este pironit pe Cruce – suferind cu toate simţurile Sale şi cu toată puterea Sa – şi o coroană de spini Îi încununează capul… pentru tine!

Te prezinţi ca un teoretician remarcabil… – Dar nu cedezi nici în cele mai mărunte lucruri! – Nu cred în acest spirit al tău de mortificare!

Grija pentru lucrurile mărunte cere o mortificare constantă: iată o cale de a face mai plăcută viaţa celorlalţi.

Prefer virtuţile asprimii, spune cu alte cuvinte Iahve poporului ales, care ținea prea mult la anumite formalităţi exterioare.

– De aceea, noi trebuie să cultivăm căinţa şi mortificarea, ca adevărate dovezi ale iubirii noastre față de Dumnezeu şi față de aproapele.

Când ne facem meditaţia, Patimile lui Cristos ies din cadrul rece al istoriei sau al unei pioase consideraţii, pentru a ni se arăta în faţa ochilor, cumplite, copleşitoare, crude, sângeroase… pline de Dragoste.

– Şi, atunci, simțim că păcatul nu se reduce la o mică „greşeală de ortografie”, ci înseamnă crucificare, a zdrobi cu lovituri de ciocan mâinile şi picioarele Fiului lui Dumnezeu şi a face să I se sfâșie inima.

Dacă dorești cu adevărat să fii un suflet penitent – penitent şi bucuros –, trebuie să-ți protejezi, mai presus de orice, momentele zilnice pentru rugăciune – rugăciune intimă, generoasă, prelungită –, și trebuie să ai grijă ca aceste momente să nu fie respectate doar când simți nevoia, ci să aibă o oră fixă, de câte ori este posibil. Să nu cedezi în privința acestor detalii.

Fii sclavul acestui cult zilnic al lui Dumnezeu şi, te asigur, te vei simţi întotdeauna plin de bucurie.

Creştinul învinge întotdeauna de pe Cruce, începând cu propria sa renunţare, pentru că lasă Omnipotența divină să lucreze.

Când îţi aminteşti de viaţa ta trecută, petrecută fără rost, gândește-te cât timp ai pierdut şi cum îl poţi recupera: cu penitență şi cu o mai mare dăruire de sine.

Gândeşte-te la tot ce în viaţa ta va rămâne fără valoare, pentru că nu l-ai oferit lui Dumnezeu, ar trebui să te simți avid: dornic de a primi totul, de a un neglija nicio durere. – Pentru că, dacă durerea este tovarășa omului, ce înseamnă, dacă nu prostie, să o irosești?

Ai spirit de opoziție, de contradicție?... Foarte bine, exercită-l, opunându-te ţie însuţi, contrazicându-te pe tine însuţi!

În timp ce Sfânta Familie se odihneşte, Îngerul i se arată lui Iosif, ca să îi spună că trebuie să fugă în Egipt. Maria şi Iosif iau Pruncul şi pornesc, fără întârziere. Nu se revoltă, nu caută scuze, nu așteaptă să se termine noaptea… spune-i Mamei Noastre, Sfânta Maria, şi Sfântului Iosif, Tatăl și Domnul nostru, că dorim să iubim cu promptitudine penitența pasivă.

Scriu acest punct pentru ca tu și eu să putem să terminăm cartea surâzând și pentru ca să se liniștească toți acei cititori binecuvântați care, din naivitate sau din răutate, au căutat o semnificație cabalistică în spatele celor 999 de puncte din Drum.